Ce înseamnă etichetarea și identificarea materialelor
Etichetarea materialelor oferă informații despre compoziția ambalajului și modul în care acesta trebuie gestionat după utilizare. Pentru ambalajele alcătuite din mai multe componente, informația trebuie să permită identificarea materialelor relevante din structură.
Identificarea materialului și reciclabilitatea sunt însă două lucruri diferite. Un marcaj precum PET, HDPE sau PP identifică materialul, dar nu demonstrează singur că ambalajul poate fi colectat, sortat și reciclat efectiv.
Identificarea materialului
Indică materialul utilizat pentru ambalaj sau pentru o anumită componentă a acestuia.
Informarea privind sortarea
Ajută utilizatorul să înțeleagă cum trebuie gestionat ambalajul după consum.
Trasabilitatea informației
Informațiile de pe ambalaj trebuie să poată fi susținute prin datele tehnice privind materialele și componentele utilizate.
Trei informații care nu trebuie confundate
Principiul de bază: o etichetă corectă trebuie să transmită informația corectă despre ambalaj și să nu transforme identificarea materialului într-o afirmație nejustificată despre reciclabilitate.
Codurile și simbolurile pentru materiale
Codurile de identificare a materialelor au rolul de a indica materialul predominant sau categoria de material din care este realizată o componentă a ambalajului. Pentru materialele plastice sunt utilizate, în mod uzual, denumiri precum PET, PE, HDPE, PP, PS sau PVC.
În cadrul PPWR, materialele și formatele de ambalaj sunt clasificate distinct pentru evaluarea reciclabilității. Regulamentul include, de exemplu, categorii separate pentru PET, PE, PP, PS/XPS/EPS, alte materiale plastice, hârtie/carton, aluminiu, oțel, sticlă, lemn și alte materiale.
| Material | Identificare uzuală | Exemple de ambalaje |
|---|---|---|
| PET | Polietilen tereftalat | Sticle, flacoane, tăvi, recipiente |
| PE / HDPE | Polietilenă / polietilenă de înaltă densitate | Flacoane, recipiente, canistre, folii |
| PP | Polipropilenă | Recipiente, pahare, tăvi, tuburi, folii |
| PS / XPS / EPS | Polistiren / polistiren extrudat / expandat | Tăvi, pahare, recipiente, ambalaje de protecție |
| Aluminiu | Metal – aluminiu | Doze, tăvi, tuburi, folii |
| Oțel | Metal – oțel | Doze, cutii, recipiente, aerosoli |
| Hârtie / carton | Fibre celulozice | Cutii, tăvi, pungi, ambalaje flexibile din hârtie |
Codul materialului nu înseamnă automat „reciclabil”
Un marcaj precum PP sau PET identifică materialul, dar nu descrie întreaga structură a ambalajului. Eticheta, adezivul, cerneala, barierele, capacele și alte componente pot influența reciclabilitatea.
În plus, PPWR tratează separat ambalajele predominant realizate dintr-un material și ambalajele compozite sau multimaterial. Prin urmare, identificarea materialului este doar primul nivel de informare; evaluarea reciclabilității analizează ambalajul în ansamblu.
Exemplu
Recipient PP
+
Etichetă
+
Capac
→
Ambalaj complet
Marcarea „PP” identifică materialul principal. Nu este, singură, o evaluare a reciclabilității întregului ambalaj.
De reținut:
codul materialului răspunde la întrebarea „Din ce este făcut?”. Nu răspunde singur la întrebarea „Poate fi reciclat?”.
Etichetarea ambalajelor conform PPWR
Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) introduce un sistem european armonizat de etichetare a ambalajelor. Scopul este ca informația privind compoziția materialului să fie mai ușor de înțeles și să ajute consumatorul să sorteze corect ambalajul.
Conform articolului 12, eticheta armonizată va utiliza pictograme și trebuie să fie ușor de înțeles, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. Cerința se aplică ambalajelor introduse pe piață de la 12 august 2028 sau la 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare relevante, dacă această dată este ulterioară.
Ce se schimbă prin PPWR?
Etichetă armonizată
Se introduce un format armonizat la nivelul Uniunii Europene.
Pictograme
Informația trebuie prezentată într-o formă vizuală și ușor de înțeles.
Compoziția materialului
Etichetarea urmărește să faciliteze identificarea materialului și sortarea de către consumator.
Cerințe esențiale pentru etichetă
| Cerință | Ce înseamnă practic |
|---|---|
| Armonizare | Eticheta trebuie să respecte formatul și specificațiile stabilite prin actul de punere în aplicare al Comisiei. |
| Pictograme | Informația privind materialul trebuie comunicată prin elemente grafice ușor de interpretat. |
| Vizibilitate | Marcajul trebuie să poată fi identificat și citit în condițiile normale de utilizare. |
| Accesibilitate | Sistemul trebuie să fie ușor de înțeles inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. |
| Coerență | Informația de pe ambalaj nu trebuie să contrazică sau să inducă în eroare în raport cu cerințele armonizate. |
Ambalajele compozite
PPWR acordă o atenție explicită ambalajelor compozite. La stabilirea sistemului de etichetare, Comisia trebuie să țină cont de particularitățile acestora, iar metodologia de identificare a compoziției materiale trebuie să acopere și componentele integrate sau separate ale ambalajului.
Prin urmare, pentru o structură multimaterială nu este suficient să identificăm doar materialul care formează stratul exterior. Trebuie cunoscută structura reală a unității de ambalare și modul în care componentele sunt încadrate în sistemul armonizat.
Un caz simplu
Recipient PP
+
Capac
+
Etichetă
→
Identificarea ambalajului
→
Etichetare conform PPWR
Ce nu trebuie făcut
Nu se confundă materialul cu reciclabilitatea
Menționarea materialului nu reprezintă, singură, o demonstrație a reciclabilității.
Nu se folosesc afirmații înșelătoare
PPWR interzice etichetele, simbolurile și inscripțiile care pot induce în eroare consumatorii cu privire la caracteristicile de sustenabilitate sau gestionarea deșeurilor.
Important:
PPWR stabilește cadrul juridic, însă forma exactă a etichetei armonizate și specificațiile grafice trebuie preluate din actele de punere în aplicare aplicabile. Nu este corect să prezentăm astăzi un model grafic propriu ca fiind eticheta oficială PPWR.
Ambalaje compozite și componente multiple
Un ambalaj compozit sau cu mai multe componente nu poate fi identificat corect doar prin materialul stratului exterior. Pentru etichetare trebuie cunoscută compoziția reală a ambalajului și modul în care componentele sunt integrate.
Această distincție este importantă mai ales pentru structurile multistrat, ambalajele laminate și combinațiile de recipiente cu capace, etichete, pompe, garnituri sau alte elemente.
Ambalaj monomaterial
Structura este realizată predominant dintr-un singur material, cu componente auxiliare compatibile sau evaluate separat.
Ambalaj compozit
Conține mai multe materiale care sunt integrate într-o structură ce nu poate fi separată manual cu ușurință.
Componente separate
Corpul, capacul, eticheta, pompa sau alte elemente pot avea materiale diferite și trebuie analizate în raport cu sistemul de identificare aplicabil.
Exemplu: ambalaj laminat
În acest caz, simpla menționare a PET sau PE nu descrie întreaga structură. Compoziția trebuie identificată la nivelul ambalajului relevant.
Componentele trebuie analizate separat
| Componentă | Ce trebuie cunoscut | Exemplu |
|---|---|---|
| Corp | Materialul și structura principală | PET, HDPE, PP |
| Capac | Material și relația cu corpul ambalajului | PP pe recipient PET |
| Etichetă | Substrat, adeziv și suprafață acoperită | PE, PP sau hârtie |
| Pompă / garnitură | Materialele și posibilitatea de separare | Combinații de plastic, metal și elastomeri |
| Strat de barieră | Materialul, poziția și proporția în structură | EVOH, aluminiu sau alte bariere |
De ce contează această identificare?
Informația privind compoziția este necesară pentru aplicarea corectă a sistemului de etichetare și pentru evaluarea modului în care ambalajul va fi gestionat după utilizare.
PPWR prevede ca metodologia de identificare a compoziției materiale să țină cont inclusiv de ambalajele compozite și de componentele integrate sau separate. Detaliile tehnice ale sistemului armonizat sunt stabilite prin actele subsecvente ale Comisiei.
De reținut: pentru un ambalaj cu mai multe materiale, identificarea corectă începe cu inventarierea întregii structuri — nu doar cu identificarea materialului principal.
Marcarea digitală și codurile de date
PPWR permite și, pentru anumite informații, prevede utilizarea unor tehnologii de marcare digitală standardizate, deschise. Acestea pot lega ambalajul fizic de informații tehnice sau informații destinate utilizatorului.
Un cod QR este un exemplu de suport de date, dar PPWR nu limitează sistemul la QR. Regulamentul utilizează formularea „QR code or other type of standardised, open, digital data carrier”. Prin urmare, soluția finală trebuie să respecte specificațiile tehnice stabilite prin actele europene aplicabile.
Cod QR
Poate oferi acces rapid la informații suplimentare despre ambalaj și gestionarea acestuia.
Suport digital deschis
Datele trebuie furnizate prin tehnologii standardizate și accesibile, nu printr-un sistem închis proprietar.
Identificarea compoziției
Sistemele digitale pot fi utilizate pentru identificarea compoziției materiale, inclusiv pentru ambalaje compozite și componente separate.
Ce informații pot fi asociate unui suport digital?
| Informație | Utilizare |
|---|---|
| Compoziția materialului | Identificarea materialelor și componentelor ambalajului. |
| Destinația componentelor | Poate facilita sortarea separată a componentelor de către consumator. |
| Informații privind reutilizarea | Pentru ambalajele reutilizabile, codul poate oferi informații despre sistemul de reutilizare și punctele de colectare. |
| Informații privind conținutul reciclat | Poate însoți eticheta fizică atunci când sunt comunicate astfel de informații în condițiile prevăzute de PPWR. |
Marcarea digitală a compoziției materiale
PPWR prevede adoptarea unei metodologii pentru identificarea compoziției materialelor prin tehnologii de marcare digitală standardizate și deschise. Metodologia trebuie să acopere inclusiv ambalajele compozite și componentele integrate sau separate.
Ambalaj
→
Marcaj digital
→
Identificarea compoziției
→
Sortare / gestionare
Cerințe pentru informația digitală
Atunci când informațiile sunt furnizate electronic în cadrul articolului 12, acestea trebuie să fie accesibile utilizatorului și să nu fie prezentate împreună cu informații comerciale sau de marketing într-un mod care le-ar confunda cu informațiile de conformitate. Pentru vânzările online, informațiile relevante trebuie să fie disponibile utilizatorului și înainte de achiziție.
Accesibil
Informația trebuie să poată fi consultată de utilizator.
Lizibil
Marcajul fizic trebuie să rămână vizibil și utilizabil.
Durabil
Marcajul nu trebuie să poată fi șters ușor.
Standardizat
Formatul trebuie să respecte cerințele europene aplicabile.
Exemplu practic
Un ambalaj compozit poate utiliza un suport digital pentru a indica compoziția structurii și destinația componentelor. Consumatorul poate accesa informația pentru a separa corect componentele, iar operatorii pot utiliza datele standardizate pentru identificarea structurii ambalajului.
Important:
un cod QR nu face un ambalaj reciclabil. El este un instrument de identificare și transmitere a informației. Reciclabilitatea rămâne determinată de structura ambalajului și de compatibilitatea acesteia cu fluxul de reciclare.
Etichetarea materialelor reciclate și biobazate
Conținutul reciclat și conținutul biobazat sunt două caracteristici diferite ale unui ambalaj. Materialul reciclat provine din deșeuri care au fost supuse unui proces de reciclare, în timp ce materialul biobazat este obținut, integral sau parțial, din materii prime de origine biologică.
PPWR permite comunicarea acestor informații pe ambalaj, dar nu face obligatorie afișarea conținutului reciclat sau a conținutului de plastic biobazat. Dacă producătorul alege să comunice aceste informații, eticheta trebuie să respecte specificațiile armonizate stabilite la nivelul Uniunii Europene.
Conținut reciclat
Reprezintă material provenit din reciclarea deșeurilor și introdus din nou în circuitul de producție al ambalajului.
Conținut biobazat
Reprezintă partea de material provenită din materii prime biologice utilizate pentru fabricarea materialului.
Trei concepte care nu trebuie confundate
| Termen | Ce înseamnă | Ce nu înseamnă |
|---|---|---|
| Reciclat | Material obținut prin reciclarea deșeurilor. | Nu înseamnă automat că ambalajul este reciclabil. |
| Reciclabil | Ambalaj proiectat astfel încât să poată fi colectat, sortat și reciclat în condițiile aplicabile. | Nu înseamnă că ambalajul conține material reciclat. |
| Biobazat | Material produs, total sau parțial, din materii prime biologice. | Nu înseamnă automat biodegradabil, compostabil sau reciclabil. |
Conținutul reciclat în ambalajele din plastic
PPWR stabilește obiective minime obligatorii privind conținutul reciclat pentru ambalajele din plastic. De exemplu, pentru 2030, regulamentul prevede 30% pentru ambalajele sensibile la contact realizate în principal din PET, 10% pentru anumite ambalaje sensibile la contact realizate din alte materiale plastice, 30% pentru sticlele de băuturi din plastic de unică folosință și 35% pentru celelalte ambalaje din plastic care intră în categoriile prevăzute de regulament.
Aceste obiective reprezintă cerințe de conținut reciclat. Ele nu trebuie confundate cu obligația de etichetare: PPWR nu obligă operatorul să afișeze pe ambalaj procentul de material reciclat, însă, dacă procentul este comunicat, trebuie utilizată eticheta armonizată și metodologia prevăzută de regulament.
Exemplu de comunicare corectă
Ambalaj din PET
+
Conținut reciclat verificat
→
Informare conformă
Procentul comunicat trebuie să se bazeze pe metodologia de calcul și verificare aplicabilă, nu pe o estimare comercială.
Plasticul biobazat
PPWR tratează separat utilizarea materiilor prime biobazate în ambalajele din plastic. Comisia trebuie să evalueze până la 12 februarie 2028 evoluția tehnologică și performanța de mediu a materialelor plastice biobazate și, dacă este necesar, să propună cerințe de durabilitate și obiective privind utilizarea materiilor prime biobazate.
Din acest motiv, termenul „biobazat” nu trebuie prezentat ca sinonim pentru „sustenabil”, „biodegradabil” sau „compostabil”. Aceste caracteristici descriu proprietăți diferite și trebuie evaluate separat.
De reținut:
dacă un producător dorește să comunice conținutul reciclat sau conținutul de plastic biobazat, informația trebuie prezentată în sistemul armonizat european aplicabil. Utilizarea voluntară a etichetei nu permite folosirea unor simboluri sau procente prezentate arbitrar ca fiind conforme cu PPWR.
Etichetarea pentru sortarea deșeurilor
Etichetarea pentru sortare are un scop precis: să permită consumatorului să identifice corect fracția de deșeu în care trebuie introdus ambalajul după utilizare. Nu este același lucru cu simpla identificare a materialului.
Prin PPWR, Uniunea Europeană introduce un sistem armonizat de etichetare a ambalajelor. Eticheta trebuie să conțină informații despre compoziția materialului, să utilizeze pictograme și să fie ușor de înțeles, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități. Obiectivul este îmbunătățirea sortării de către consumatori.
Ce trebuie să înțeleagă utilizatorul
În ce fracție trebuie introdus ambalajul sau componenta acestuia după utilizare.
Ce identifică eticheta
Compoziția materială relevantă pentru clasificarea și sortarea ambalajului.
Ce nu garantează
Eticheta de sortare nu garantează că ambalajul va fi reciclat efectiv. Colectarea, sortarea și reciclarea sunt etape distincte.
Identificarea materialului vs. instrucțiunea de sortare
| Informație | Întrebarea la care răspunde | Exemplu |
|---|---|---|
| Identificarea materialului | „Din ce material este realizat?” | PET, PP, hârtie/carton, aluminiu |
| Etichetarea pentru sortare | „Unde trebuie gestionat după utilizare?” | Fracția de colectare corespunzătoare |
| Reciclabilitate | „Poate fi reciclat în fluxul relevant?” | Rezultatul evaluării tehnice a ambalajului |
Cerințele PPWR pentru eticheta de sortare
Articolul 12 din PPWR stabilește că, începând cu 12 august 2028 sau la 24 de luni de la intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare relevante, dacă această dată este ulterioară, ambalajele introduse pe piață trebuie să poarte o etichetă armonizată privind compoziția materialului, destinată facilitării sortării de către consumatori.
Armonizată
Același sistem la nivelul Uniunii Europene.
Pictografică
Bazată pe simboluri ușor de interpretat.
Vizibilă
Poziționată astfel încât să poată fi identificată.
Durabilă
Aplicată astfel încât să nu poată fi ștearsă cu ușurință.
Relația dintre ambalaj și sistemul de colectare
Etichetarea trebuie să permită sortarea corectă a ambalajului în sistemul de colectare pentru care este destinat. Acest lucru este important mai ales pentru ambalajele cu mai multe componente, unde corpul, capacul sau alte elemente pot avea materiale diferite.
PPWR prevede și etichetarea armonizată a recipientelor pentru colectarea deșeurilor de ambalaje. Aceste etichete trebuie să permită colectarea separată a fracțiunilor specifice de material. Cerința pentru recipientele de colectare este distinctă de eticheta aplicată pe ambalaj.
Fluxul corect al informației
Compoziția ambalajului
→
Identificarea materialului
→
Eticheta armonizată
→
Sortarea de către consumator
O schimbare importantă pentru piața europeană
Comisia Europeană precizează în ghidul său din 2026 că etichetarea ambalajelor prevăzută la articolul 12 este complet armonizată, cu excepția aspectelor legate de sistemele de garanție-returnare. După intrarea în aplicare a sistemului armonizat, statele membre nu vor putea menține în paralel propriile etichete naționale de sortare pentru ambalajele aflate în domeniul articolului 12.
Până la aplicarea noului sistem, Decizia 97/129/CE privind identificarea materialelor de ambalare continuă să se aplice. Comisia precizează că sistemul actual de abrevieri și numerotare este voluntar pentru producători, iar utilizarea sa va înceta odată cu intrarea în aplicare a noului sistem armonizat.
De reținut:
eticheta de sortare nu este o certificare a reciclabilității. Ea transmite consumatorului cum trebuie gestionat ambalajul după utilizare, pe baza compoziției și a sistemului armonizat de clasificare.
Ce nu trebuie confundat
În domeniul ambalajelor, termeni precum „reciclabil”, „reciclat”, „biobazat” sau simpla identificare a materialului sunt utilizați frecvent împreună, deși descriu lucruri diferite. Diferențierea lor este esențială pentru o etichetare corectă și pentru evitarea afirmațiilor înșelătoare.
| Termen / marcaj | Ce indică | Ce NU indică |
|---|---|---|
| Codul materialului | Identifică materialul din care este realizată o componentă. | Nu demonstrează că întregul ambalaj este reciclabil. |
| Reciclabil | Ambalajul îndeplinește criteriile tehnice aplicabile pentru reciclare. | Nu înseamnă că fiecare unitate va fi colectată și reciclată efectiv. |
| Material reciclat | Material provenit dintr-un proces de reciclare și utilizat din nou în producție. | Nu înseamnă că ambalajul nou este automat reciclabil. |
| Material biobazat | Material obținut total sau parțial din materii prime de origine biologică. | Nu înseamnă automat biodegradabil, compostabil sau reciclabil. |
| Etichetă de sortare | Indică modul de gestionare a ambalajului după utilizare. | Nu este o certificare a reciclabilității. |
| Cod QR / suport digital | Permite accesul la informații digitale despre ambalaj. | Nu modifică proprietățile fizice și nu face ambalajul reciclabil. |
„Reciclabil” nu este același lucru cu „reciclat”
Reciclabil
Descrie capacitatea ambalajului de a intra într-un sistem de colectare, sortare și reciclare care îndeplinește criteriile aplicabile.
Reciclat
Descrie materialul utilizat pentru fabricarea ambalajului și provenit dintr-un proces de reciclare.
„Biobazat” nu este același lucru cu „biodegradabil”
Originea materiei prime și comportamentul materialului după utilizare sunt două caracteristici diferite. Un plastic poate fi biobazat și, în același timp, să aibă aceeași structură chimică și același comportament în reciclare ca un plastic produs din materii prime fosile.
Invers, faptul că un material este biodegradabil nu înseamnă că acesta trebuie introdus într-un flux de reciclare convențional. Destinația materialului trebuie stabilită pe baza proprietăților sale și a sistemului de gestionare relevant.
Cum trebuie citită o afirmație despre ambalaj
De ce este importantă această diferențiere?
O afirmație precum „ambalaj reciclabil” se referă la o caracteristică diferită de afirmația „ambalaj cu 50% material reciclat”. Prima descrie posibilitatea reciclării ambalajului; a doua descrie compoziția materialului utilizat la fabricarea lui.
De aceea, informațiile de pe etichetă trebuie să fie precise și susținute de date tehnice. PPWR interzice etichetele, simbolurile și inscripțiile susceptibile să inducă în eroare consumatorii cu privire la caracteristicile de sustenabilitate sau gestionarea deșeurilor.
Regula simplă: înainte de a utiliza o afirmație sau un simbol pe ambalaj, trebuie stabilit exact ce caracteristică este comunicată și pe ce bază tehnică sau legală poate fi susținută.
Cerințe pentru o etichetare corectă
Etichetarea unui ambalaj trebuie să transmită informația corectă despre material și despre gestionarea acestuia după utilizare. În cadrul PPWR, cerințele urmăresc în special claritatea, lizibilitatea, vizibilitatea și durabilitatea marcajului.
Eticheta nu trebuie să fie doar prezentă pe ambalaj. Ea trebuie să poată fi identificată și citită în condițiile normale de utilizare și să furnizeze informația relevantă fără a induce consumatorul în eroare.
Vizibilitate
Marcajul trebuie amplasat într-o zonă în care poate fi observat și identificat fără dificultate.
Lizibilitate
Simbolul și informația asociată trebuie să poată fi citite și interpretate clar.
Durabilitate
Marcajul trebuie să reziste condițiilor normale de utilizare și să nu poată fi îndepărtat sau deteriorat cu ușurință.
Accesibilitate
Sistemul de etichetare armonizat trebuie să fie ușor de înțeles, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități.
Unde trebuie amplasată eticheta?
PPWR stabilește că eticheta trebuie să fie ușor vizibilă, lizibilă și aplicată sau imprimată durabil. Amplasarea trebuie aleasă astfel încât informația să nu fie ascunsă de alte elemente ale ambalajului sau deteriorată în timpul utilizării normale.
În cazul ambalajelor comercializate prin mijloace electronice, informațiile relevante privind etichetarea trebuie să fie disponibile și înainte de cumpărare, în condițiile prevăzute de regulament.
Exemple de amplasare problematică
Etichetarea nu trebuie să inducă în eroare
PPWR interzice utilizarea etichetelor, simbolurilor sau inscripțiilor care pot induce în eroare consumatorii cu privire la caracteristicile de sustenabilitate ale ambalajului sau gestionarea acestuia ca deșeu.
Prin urmare, o mențiune precum „eco”, „verde”, „100% reciclabil” sau un simbol de reciclare nu trebuie utilizată într-un mod care creează o impresie mai favorabilă decât ceea ce poate fi demonstrat tehnic și legal.
Verificare înainte de imprimarea ambalajului
Principiul de bază: etichetarea corectă trebuie să fie vizibilă, lizibilă, durabilă, clară și susținută de informația tehnică reală a ambalajului.
Exemplu practic
Un exemplu simplu arată diferența dintre identificarea materialului și etichetarea destinată sortării. Considerăm un recipient rigid utilizat pentru un produs cosmetic.
Identificarea structurii
Corp
PP
Capac
PP
Etichetă
Hârtie
Adeziv
Componentă auxiliară
Identificarea materialului relevant
Corpul și capacul sunt din PP. Eticheta este din hârtie. Înainte de aplicarea unui marcaj, trebuie cunoscută compoziția reală a ambalajului și relația dintre componente.
Alegerea informației de pe ambalaj
Marcajul trebuie să comunice informația cerută pentru categoria respectivă de ambalaj. Nu este suficient să fie imprimat un cod de material ales după aspectul exterior al recipientului.
Material
PP – materialul principal al recipientului.
Componente
Corp, capac și etichetă analizate separat.
Sortare
Informația trebuie să conducă la gestionarea corectă după utilizare.
Verificarea etichetei
Materialul declarat corespunde structurii reale.
Componentele relevante au fost identificate.
Marcajul respectă formatul aplicabil.
Eticheta este vizibilă, lizibilă și durabilă.
Informația nu induce în eroare cu privire la reciclabilitate.
Informația poate fi susținută prin documentația tehnică.
Ambalaj identificat și etichetat corect
Structură cunoscută
→
Material identificat
→
Etichetă corectă
→
Sortare corectă
Ideea centrală:
etichetarea corectă începe cu cunoașterea exactă a ambalajului. Materialul, componentele și informația comunicată consumatorului trebuie să fie coerente între ele și susținute de documentația tehnică.
În cadrul PPWR, etichetele și suporturile digitale prevăzute la articolul 12 trebuie să fie vizibile, lizibile și aplicate durabil; informația trebuie să fie disponibilă și înaintea achiziției în cazul vânzărilor online. Pentru ambalajele pentru care aplicarea directă nu este posibilă sau justificată, regulamentul prevede soluții alternative, inclusiv aplicarea pe ambalajul grupat sau utilizarea unui suport digital.
Documentația tehnică și trasabilitatea
O etichetă corectă trebuie să poată fi susținută prin informații tehnice verificabile. Înainte de imprimarea marcajului pe ambalaj, trebuie cunoscute materialele, structura și componentele relevante.
Documentația tehnică creează legătura dintre ambalajul fizic, informația comunicată pe etichetă și demonstrarea conformității cu cerințele aplicabile.
Ce trebuie cunoscut despre ambalaj
Materialul principal și materialele utilizate în componentele ambalajului.
Straturi, combinații de materiale, grosimi și alte caracteristici relevante.
Capace, etichete, pompe, garnituri, elemente de închidere și alte componente.
Documente și informații tehnice relevante
| Document / informație | Ce demonstrează |
|---|---|
| Fișa tehnică a materialului | Tipul materialului și principalele caracteristici tehnice. |
| Specificația structurii | Componența și construcția ambalajului. |
| Informații de la furnizor | Date privind materialele și componentele furnizate. |
| Teste / evaluări | Rezultatele verificărilor tehnice relevante pentru cerința analizată. |
| Declarații și documente de conformitate | Demonstrează conformitatea cu cerințele legislative aplicabile, atunci când acestea sunt solicitate. |
Trasabilitatea informației
Trasabilitatea înseamnă că informația de pe ambalaj poate fi urmărită până la datele tehnice care au stat la baza acesteia.
Responsabilitatea furnizorului de ambalaje
PPWR stabilește obligații privind furnizarea informațiilor și a documentației necesare pentru demonstrarea conformității. Furnizorul de ambalaje trebuie să pună la dispoziția producătorului informațiile și documentația tehnică necesare pentru a demonstra conformitatea ambalajului cu cerințele aplicabile.
În practică, acest lucru înseamnă că datele privind materialul, compoziția și caracteristicile relevante ale ambalajului trebuie să poată fi furnizate într-o formă suficient de clară pentru evaluarea conformității.
Verificare înainte de aprobarea etichetei
Principiul de bază: o etichetă conformă nu trebuie tratată ca un element grafic separat. Ea trebuie să fie rezultatul unei identificări tehnice documentate a ambalajului.
Legislație și standarde relevante
Etichetarea ambalajelor în Uniunea Europeană este reglementată printr-un cadru format din legislație europeană, acte de punere în aplicare și standarde tehnice. Pentru companii, este importantă diferența dintre aceste categorii: regulamentul stabilește obligația legală, actele subsecvente stabilesc detaliile de aplicare, iar standardele pot furniza metode și criterii tehnice.
1. Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje
Regulamentul (UE) 2025/40 — PPWR reprezintă cadrul juridic principal pentru ambalaje și deșeurile de ambalaje în Uniunea Europeană.
Pentru etichetare, articolul 12 este esențial. Acesta stabilește cadrul pentru etichetarea armonizată a ambalajelor, identificarea compoziției materialelor, informațiile privind sortarea și utilizarea suporturilor digitale de date.
Articolul 12 — Etichetarea
Reglementează eticheta armonizată pentru ambalaje și stabilește cerințe privind identificarea compoziției materialelor, pictogramele, vizibilitatea și lizibilitatea informației.
Articolul 13 — Recipientele pentru deșeuri
Stabilește cadrul pentru etichetarea armonizată a recipientelor destinate colectării deșeurilor de ambalaje.
2. Decizia 97/129/CE privind identificarea materialelor
Decizia 97/129/CE a instituit sistemul european de identificare a materialelor de ambalare. Sistemul include abrevieri și numerotări pentru categorii precum plastic, hârtie și carton, metale, lemn, textile, sticlă și materiale compozite.
Acest sistem trebuie însă privit în contextul tranziției către noul sistem de etichetare prevăzut de PPWR. Nu este corect să prezentăm codurile actuale ca fiind identice cu viitoarea etichetă armonizată PPWR.
3. Actele de punere în aplicare ale Comisiei
PPWR stabilește cadrul juridic, dar multe dintre detaliile tehnice ale etichetării armonizate trebuie stabilite prin acte de punere în aplicare ale Comisiei Europene.
Aceste acte pot stabili, printre altele, forma etichetelor, specificațiile grafice, metodologia de identificare a compoziției și cerințele tehnice pentru suporturile digitale de date.
4. Standardele tehnice
Standardele europene și internaționale pot furniza metode tehnice pentru caracterizarea materialelor, identificarea structurilor, testare și evaluarea anumitor proprietăți ale ambalajelor.
Cum trebuie folosite aceste surse?
| Sursă | Rol | Exemplu |
|---|---|---|
| Regulament UE | Stabilește obligația legală. | PPWR |
| Act de punere în aplicare | Stabilește detaliile tehnice de aplicare. | Etichetă armonizată |
| Standard | Oferă metode și criterii tehnice. | Metode de testare |
| Documentație tehnică | Demonstrează caracteristicile și conformitatea produsului. | Specificații, rapoarte, declarații |
Ordinea corectă a verificării
Concluzie: pentru o etichetare conformă nu este suficientă alegerea unui simbol de pe ambalaj. Trebuie verificat cadrul legal aplicabil, forma actuală a cerințelor de etichetare, standardele relevante și documentația tehnică a ambalajului.
Notă informativă
Informațiile prezentate au caracter general și informativ și nu constituie consultanță juridică, tehnică, de reglementare sau evaluare de conformitate.
Cerințele aplicabile pot varia în funcție de produs, material, utilizare și piața vizată. Legislația și standardele se pot modifica, astfel încât informațiile trebuie verificate în forma și la momentul aplicabile.
Pentru un produs sau proiect concret, este necesară analiza documentației tehnice și, după caz, efectuarea unor evaluări sau teste de specialitate.